Continuăm seria de Părinți de la care învățăm cu Andreea mamica de gemeni stabilita in Franta, ce isi creste baiteii in spiritul educatiei Montessori. Puteti urmari calatoria lor in spiritul Montessori pe contul Mamacademie. Pe Andreea o cunosc din facultate si mereu am apreciat cum investeste suflet si energie in tot ceea ce face pentru rezultate cat mai uimitoare. Am stiut ca atunci cand va deveni mama va fi o calatorie pe care o voi urmari cu interes, lunadu-mi notite chiar de multe ori. Daca va doriti sa a cresteti copii in stilul Montessori sau doar cautati activitati educative si captivante pentru cei mici, urmariti contul Mamacademie - puteti chiar, la fel ca mine, sa luati notite :)
In ce moment te afli in calatoria ta de parinte ?
Calatoria a inceput acum 4 ani si un pic, in momentul in care am aflat ca urmeaza sa avem nu unul, ci DOI baietei gemeni, asa ca trebuit mai intai sa citesc despre gemeni 😶, apoi sa ma dezmeticesc cu pregatirile! Am adorat perioada sarcinii, care a decurs foarte bine pana aproape de termen. Louis si Hugo au venit pe lume acum 3 ani si jumatate, iar de atunci cresc si eu in fiecare zi alaturi de ei. Sunt total diferita fata de la inceput, as zice mult mai asumata in misiunea mea de mama, mai increzatoare in mine si in copiii mei.
Care este activitatea pe care o fac copiii tai singuri, ca sa poti gasi ceva timp pentru tine ?
Am ajuns (in sfarsit, dupa 3 ani) sa spun si eu ca am doi copii care se joaca impreuna, ci nu unul langa altul, haha ! Cel mai mult timp de concentrare il au cu placutele magnetice (tip playmags / magnatiles / connetix), din care mesteresc garaje, case, igloouri, trenuri... In rest, au avut mereu la dispozitie materiale si platouri de inspiratie montessori, pe care le schimbam (rotim) cam o data la 10 zile. Incerc sa le propun activitati pe baza a ce observ eu ca ii intereseaza, iar ei isi iau singuri de pe etajera ce vor sa lucreze; alegerea este la ei, astfel cred ca interesul si timpul petrecut pe activitatea respectiva, pe covoras sau la masuta, au sanse sa fie mai mari decat daca ar fi ceva impus de adult.
Care sunt cateva din cartile pe care le citesti cu drag cu copilul tau ? Cititi ca parte din ritualul de somn ?
Citim toti trei in pat, inainte de somnul de seara. Clar face parte din ritual si cu rare exceptii am sarit peste. Cred ca este foarte important pentru conexiune, limbaj, transmitarea de mesaje anume si a culturii, in general.
Preferatele noastre sunt cartile scrise si ilustrate de autori japonezi. Textul este scurt, de impact, ilustratiile sunt poetice, sunt superbe! Yuichi Kasano, Naokata Mase, colectia Bonzoms... stiu ca unele sunt traduse in limba romana. Noi locuim in Franta, oferta de carti pentru copii este foarte generoasa, in librarii si biblioteci, insa literatura pentru copii japoneza este o descoperire pe care vreau sa o strig in gura mare !
Care sunt cartile care simti ca te-au inspirat ca parinte ?
Sunt recunoscatoare ca am putut avea acces inca de la inceput la nume mari ale neurostiintei si parentingului modern, cum ar fi Isabelle Filliozat si Catherine Gueguen. Cand copiii aveau 15 luni, am absolvit si formarea montessori 0-3 ani, cu ocazia careia am descoperit viziunea atat de justa a Mariei Montessori, rezumata minunat in cartea de referinta „Copilul”. Mai nou, mai concret, ador sa citesc Faber-Mazlish, care da exemple concrete despre cum sa le vorbim copiilor ca sa fie (mai) cooperanti, si Céline Alvarez, despre cum ar trebui amenajat timpul si spatiul de invatare ca sa raspunda „legilor naturale ale copilului”. Sper (in secret ) la o revolutie in educatie, in Franta si in Romania !
Ce jocuri va jucati cand iesiti in natura ?
De cand au inceput gradinita (obligatorie aici la 3 ani, dar cu miercurea libera acasa), Louis si Hugo au deci un program destul de ferm si fermé (in interior). Incercam sa compensam, sa completam, cu foarte mult timp petrecut afara (minim 3 ore pe zi, miercurea si in weekend). Lor le place sa se deplaseze cu bicicleta pana intr-un loc anume, o poienita, o padurice, un iaz, unde ne asezam. De aici ei sunt liberi sa exploreze : arunca ghinde in apa, colectioneaza „comori” intr-un cofrag de oua, jucam X si O cu bete si pietre, pictam pe frunze, facem pachetele a cate 5, 10 bete, scriem litere pe pamant, observam insecte cu lupa... Realizez ca posibilitatile de creatie si invatare sunt infinite; tensiunile scad, fiecare are spatiu cat cuprinde. Jocul afara reprezinta in mod sigur o pista pe care o vom explora din ce in ce mai mult si in fiecare anotimp.
Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit ca parinte ? Dar cel mai amuzant ?
Cel mai bun : Trebuie sa utilizam fortele proprii ale copilului pentru propria sa educatie, el este motorul, noi suntem (doar) sprijin. Cred intr-adevar, ca noi parintii, resimtim foarte multa presiune (sociala, dar si pe care ne-o punem noi insine). Ne identificam adesea cu reusitele, cu esecurile copiilor nostri, vrem sa reusim prin ei, facem proiectii asupra lor, iar daca acestea nu se indeplinesc, suntem frustrati, nefericiti, poate chiar revoltati.
Eu inca lucrez de a ma detasa de la modelul cu care am crescut pentru a-i putea acompania pe fiecare din copiii mei in unicitatea si nevoile proprii, pentru descoparirea si implinirea misiunii de viata a fiecaruia, fie ea gradinar, doctor sau programator... si in final, pentru o viata fericita, nu „perfecta”.
Cel mai amuzant : „Bebelusii tai te manipuleaza, te vor fiecare doar pentru el !” Asta mi s-a spus cand aveau ei 2 luni si nevoie organica sa fie in contact cu mine.
Care crezi ca este relatia instinct – educatie in rolul de parinte ?
Cred ca atunci cand vorbim de nevoile fiziologice, de baza, ale copilului, din primele luni de viata, noi mamele avem instinctul de a le detecta rapid pentru a le satisface. Ne putem aici baza pe instinctul matern, asa cum fac femeile din toate culturile si colturile lumii, dintotdeauna.
Cu cat copilul inainteaza in varsta, mi se pare periculos sa functionam doar pe instinct, pentru ca riscam sa reproducem „din reflex” scheme dureroase cu care noi insine am fost crescuti. Ideal, inainte de venirea copilului, ne-ar trebui tuturor o terapie buna, pentru constientizare si curatare. Apoi asezata „o baza” de referinta, de cunostinte despre perioadele-cheie de dezvoltare, despre cum functioneaza si cum NU functioneaza creierul copilului ca al unui adult (neurostiinta, multumim!), despre emotii, ... Din fericire, avem acces la atat de multe informatii astazi. Din pacate, trebuie sa le triem. Nu am o reteta-minune aici, dar iata ce am facut eu : mi-am ales cativa ghizi de incredere, specialisiti cu care eu personal rezonez, pe care ii stiu acreditati si care sunt ei insisi in formare continua de la surse sigure. 😊 Educatia unui pui de om este o adevarata calatorie, grea, complexa, dar si vindecatoare, inaltatoare pentru noi ca parinti!
Si noi, impreuna cu Andreea speram la o revolutie in educatie si parenting in Romania, asa ca va invitam impreuna sa urmarim contul Mamacademie si cu fiecare activitate pe care o facem cu cei mici, sa cream o lume mai buna pentru ei.
