Continuăm seria de Părinți de la care învățam cu un cont de instagram la care prima oară ne-a atras numele: părinți de meserie. Ce interesant ar fi să privim parinteala ca o meserie, oare cum ar arăta un CV de părinte? Clar ar fi nevoie de o rezistența la stres și la oboseală, dar și de câteva cărți de parenting citite și de multă multă iubire. Ne place mult conținutul creat de Laura și discuțiile sincere despre parenting pe care le deschide. Sfaturi prețioase, prezentate simplu și concis dar cu un impact atât de mare în viață copiilor noștri.
Părinți de la care învățam este un proiect Copilaresti.ro ce va aduce la un loc voci valoroase ale părinților. Părinți care ne inspiră, ne dau de gândit și ne ajuta să le dăruim copiilor noștri o copilărie magică.
Vă invităm la discuții relaxate despre parenting și educație și speram să găsiți inspirație în vorbele Laurei - Părinți de meserie.
" Meseria de parinte e despre a te educa, ca mai apoi sa poti educa"
În ce moment te afli în călătoria ta de părinte?
Ce frumos spus "călătoria de părinte". Sunt mamă de fată de mai bine de 16 ani și de 4 ani și mamă de băiat.
Mereu m-am văzut mama unui singur copil dar viața îți rezervă și surprize, Ștefan a fost surpriza vieții noastre. Diferența de 12 ani dintre copiii mei e o binecuvântare dar și o provocare pentru noi, părinții lor. Relația lor e frumoasă dar se mai lasă cu supărări, invidii și gelozii.
Care este jocul sau jucăria preferată a copiilor tăi? Dar a ta?
Aida își găsește din ce în ce mai greu timp pentru joacă, cu toate astea jocurile de societate încă prezintă interes pentru ea, îi place mult să citească, e pasionată de limbile străine, vorbește fluent limba engleză, cochetează cu limba germană și a urmat un curs de limba japoneză, în timpul liber se relaxează pictând sau făcând puzzle.
Ștefan e pasionat de tot ce implică mașinuțe, niciodată nu sunt îndeajuns de multe. Îi place mult și să coloreze, nici pereții n-au scăpat nepictați și ce îi place maxim e să îl implic în treburile casnice, e joacă pentru el dar și o bună oportunitate de a învăța lucruri noi.
Am descoperit alături de Ștefan că îmi place mult să pictez, chiar dacă n-am fost înzestrată cu prea mult talent, mă relaxează maxim.
Activitățile de crafting mă atrag, de asemenea mult și mă ajută să mă deconectez de cele zilnice și să petrec timp de calitate împreună cu copiii.
Care este activitatea sau jocul pe care il face copilul tău singur să poți găsi ceva timp pentru tine?
În cazul Aidei nu mai e nevoie, în ceea ce îl privește pe Ștefan, o pistă cu câteva mașinuțe îl ține ocupat destul de mult timp, desenul de asemenea e de mare interes și puzzle-urile fac parte din aceeași categorie.
Care sunt câteva din cărțile pe care le citești cu drag cu copilul tău? Citiți ca parte din ritualul de somn?
Cărțile cu învățăminte sunt preferatele mele dar mai facem și compromisuri și le studiem și pe cele cu utilaje și vehicule de urgențe care sunt preferatele lui, până la urmă și acestea oferă multe informații valoroase.Cele mai des citite sunt "Fram la grădiniță ", "Lama Lama dor de mama" și "Ce fac dacă mă pierd?".
Nu citim seara sau înainte de culcare, Ștefan preferă să citim imediat după trezire, e mult mai liniștit atunci, mai atent și relaxat. Ne-a luat ceva timp până să găsim momentul oportun pentru lectură, mereu aveam impresia ca nu e deloc interesat.
Care sunt cărțile care simți că te-au inspirat ca părinte?
Am citit multe cărți de parenting, cred că fiecare în parte a mai adăugat sau schimbat ceva și m-a ajutat să devin părintele care sunt azi.
Dacă ar fi să numesc câteva care au avut o influență semnificativă asupra mea, atunci aș spune "Crescând-ul pe Cain", carte care m-a ajutat să-mi cunosc mai bine și soțul nu doar copilul, "Nu există copii răi " care a venit la pachet cu multe "aha-uri" și nu în ultimul rând "Creierul copilului tău " care a adus cu ea foarte multe informații de valoare.
Aveti seara de jocuri în familie? Care sunt cele mai distractive jocuri pe care le-ați jucat?
Serile noastre sunt destul de agitate, de obicei Ștefan are foarte multă energie în ultima parte a zilei, așa că în fiecare seară se aleargă mult prin casă, se sare pe și de pe pat, pe trambulina, uneori se mai întâmplă să încingem câte-o bătaie cu perne.
Ai un joc care știi că îi va consuma energia celui mic și vă avea parte de un somn "neîntors"?
Uneori am impresia că nici un joc nu e destul de solicitant pentru el și că energia lui e fără de sfârșit,ieșitul în natură și săritul pe trambulină îl ajută totuși să-și consume mare parte din energie și să doarmă mai bine.
Ce jocuri vă jucați când ieșiți în natură?
Dacă alături de Aida ieșirile sunt destul de liniștite și relaxante, menite să ne încarce de multă energie, alături de Ștefan totul prinde viață, alergăm mult, ne cățărăm peste tot , aruncăm cu pietre și mai nou ne plimbăm cu trotinetele.
Ai folosit vreodată jucăriile pentru a-l ajuta pe copilul tău să navigheze anumite sentimente? Ce a funcționat la voi?
În sensul acesta de mare folos ne-au fost cărțile, la un moment dar chiar îi pregătisem niște activități bazate pe emoții cu ajutorul un stickere emoji, de asemenea și jocurile de rol ne ajută mult să pășim pe acest tărâm al emoțiilor și sentimentelor.
Care crezi că este relația instinct - educație în rolul de părinte?
Cred că cele două merg mână în mână și ca lucrurile să se îndrepte într-o direcție sănătoasă e nevoie de ambele.
Poate părea că instinctul nu e absolut necesar atunci când ai destule cunoștințe, dar o doză de instinctul matern te poate ajuta să iei cele mai bune decizii pentru copilul tău.
Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit ca părinte? Dar cel mai amuzant?
Atunci când mi s-a spus că nu trebuie să fiu un părinte perfect, că e în regulă să și greșesc, a fost ca o eliberare. Sfaturi amuzante nu știu dacă am primit, sfaturi "utile", însă, au fost multe, "dormi când doarme copilul", "nu-l ține în brațe că se învață"...
Ce activități sau jocuri folosești pentru a-i cultiva independența copilului?
Cu Aida am trecut la un alt nivel, adică îi dăm posibilitatea de a face alegeri importante pentru viitorul ei, îi punem la dispoziție săptămânal o sumă de bani din care ea să se "gospodărească" și încercăm, pe cât posibil, să nu facem lucruri în locul ei pe care le poate face și ea, asta e valabil și în cazul lui Ștefan.
Cu Ștefan, situația e puțin diferită, am adaptat oarecum casa la nevoile lui, să aibă acces mai ușor, de exemplu întrerupătoarele le-am coborât la nivelul lui, hainele în dulap sunt ușor accesibile, jucăriile la fel. Îl implic, după cum am mai spus, în treburile casnice, facem curat împreună, punem la spălat și uneori mai și gătim, asta, după părerea mea îl ajută mult ca pe viitor să devină nu doar responsabil ci și independent.
Îi dau posibilitatea de alege ce să mănânce, cu ce să se îmbrace, bineînțeles regulile sunt impuse de mine, alege între două, maxim trei lucruri, dar îi dă impresia că el e cel care a luat decizia. Încerc din răsputeri, trebuie să recunosc că nu-mi iese mereu, să nu intervin atunci când nu e nevoie, să-i dau voie să facă lucruri singur, să nu-l corectez în exces.
Ce activități sau jocuri folosești pentru a-l învăța pe copil despre responsabilitate?
Cred că, în primul rând, responsabilitate se învață oferind un exemplu de urmat, dacă noi ca părinți nu suntem responsabili, e puțin probabil să îi învățăm să devină altfel.
De-alungul timpului le-am trasat sarcini, în funcție de vârsta și capacitatea lor, pe care să le îndeplinească și de care ei să fie responsabili, cum ar fi: să-și strângă jucăriile sau obiectele cu care au lucrat, să strângă masa după ei, să-și pună hainele murdare în coșul de rufe.
Sigur, nu se întâmpla toate ca la carte, avem și scăpări, aici e momentul în care învață și că fiecare acțiune pe care o duc la îndeplinire sau nu, aduce cu sine anumite consecințe care însă nu au nimic de a face cu pedeapsa.
Cum îl ajuți pe copilul tău să își crească stima de sine sau iubirea de sine?
Am avut ceva de lucrat mai întâi la mine, ani la rând am învățat cum e să te iubești , să te respecți și să ai încredere în forțele proprii.
Acum că înțeleg cât e de important să te iubești, încerc să-i învăț și pe ei s-o facă, sunt alături de ei, îi încurajez în tot ce își propun, încerc pe cât posibil să nu intervin decât atunci când e foarte necesar, le dau voie să și greșească, să spună nu, să nu-i critic dar nici să-i laud în exces.
Cum îi menții activă curiozitatea copilului tău?
Atât Aida cât și Ștefan sunt exploratori înnăscuți, n-a fost nevoie să intervin prea mult, ba chiar ei sunt cei care mă atrag în poveștile lor.
Sincer, nu sunt genul de părinte care să-i țină mereu în priză, să nu le dea posibilitatea să se plictisească, consider e nevoie și de astfel de momente, din plictiseală se pot naște multe idei frumoase.
Cum îl înveți pe copilul tău să învețe cu drag?
În timp am învățat că cea mai bună modalitate de a-i învăța lucruri noi e prin intermediul jocului, copilul să distrează dar și învață.
Dacă vorbim de educația formală, pe Aida am sfătuit-o să prioritizeze foarte mult, fiind la liceu și având foarte multe informații de asimilat e foarte greu să menții un nivel ridicat la toate materiile, probabil la fel voi proceda și cu Ștefan.
Când vine vorba de educația informală aici situația e mult mai flexibilă, profit de orice moment în care ei sunt deschiși să primească informații, nu forțez însă, iar atunci când dau semne că e prea mult ne oprim.
Cred că e foarte important să avem așteptări realiste, să îi îndrumăm și supraveghem dat să nu impunem și să hotărâm în locul lor, oricât de bune ar fi intențiile noastre.
Cum a fost pentru copilul tău intrarea în colectivitate și ce crezi că te-a ajutat cel mai mult în acest proces? Ai folosit vreun joc de rol care să te ajute în perioada aceasta?
Aida a intrat în colectivitate de foarte micuță, încă nu împlinise 2 ani, adaptarea n-a fost chiar lină ci mai degrabă una impusă cu care, de voie de nevoie, s-a obișnuit.
Ștefan, în schimb, a început grădinița la aproape 4 ani și a fost o adaptare relativ ușoară. Înainte de a-l pregăti pe el pentru această nouă experiență am avut eu nevoie de pregătire, am citit mult și am urmat chiar un curs de adaptare la grădiniță. Toate informațiile pe care le-am primit m-au ajutat să văd și să accept realitatea.
Adaptarea lui Ștefan a fost una, relativ, ușoară, în câteva zile n-a mai ripostat la despărțire dar mai avem abatari, în special după pauze lungi. Ne folosim de jocurile de rol, nu doar pentru a face adaptarea mai ușoară ci și pentru a mai afla lucruri noi despre care nu e dispus să vorbească într-o discuție normală.
Nu uitați că pe Laura o găsiți pe contul Parinti de meserie și vă invităm cu drag să o urmăriți dacă nu o faceți deja.
