Urmarim de ceva timp pagina Soricel de biblioteca si am gasit acolo o serie de carti minunate pentru copii, pe o parte le-am trecut instant pe lista de cumparaturi. Ne plac cartile alese de Alina pentru baietelul ei Eric si am rezonat cu modul in care prezinta cartile pentru copii si magicul lor rol in educatia timpurie.
Poate ne-a impresionat si pentru ca baietelul nostru este un fel de soricel de biblioteca, i-am citit de cand era foarte mic si cartile sunt o mare parte din educatia lui. Credem cu tarie in importanta cartilor de povesti in dezvoltarea copiilor. Copilaria este de fapt o calatorie plina de imaginatie si orice parinte ce le va prezenta copiilor universul cartilor va face poate cel mai frumos dar copilului sau. Soricel de biblioteca este aici sa ne ajute sa alegem cele mai potrivite carti pentru copiii nostri si ii multumim pentru asta.
Parinti de la care invatam este un proiect Copilaresti.ro ce va aduce la un loc voci valoroase ale parintilor. Parinti care ne inspira, ne dau de gandit si ne ajuta sa le daruim copiilor nostri o copilarie magica.
Va invitam la discutii relaxate despre parenting si educatie si speram sa gasiti inspiratie in vorbele Alinei - Soricel de biblioteca
În ce moment te afli în călătoria ta de părinte?
Mămicia asta e o călătorie într-un roller coaster: amuzantă, înfricoșătoare, curajoasă cu de toate. L-am născut pe Eric acum doi ani jumătate. De atunci viața mea s-a transformat cu totul și aproape nu mai recunosc persoana de dinainte. Eric este un copil minunat. Absoarbe informațiile din jurul lui foarte repede și le procesează cu mare talent. E o țintă în mișcare; când ne obișnuim cu ceva, el sare deja la următorul nivel.
Care este jocul sau jucăria preferată a copiilor tăi? Dar a ta?
Acum îi plac mașinile de gunoi. Ne jucăm aproape toată ziua cu mașina de gunoi și coșurile. Fabricăm din plastilină “saci” de gunoi colorați si tot ce ne mai trece prin cap.
Mie îmi plac mai mult boardgames-urile, dar si role-playingul. Îmi place să creez povești în care să integrez elementele care îi plac lui. De exemplu construim case din piese magnetice, așezăm coșuri de gunoi în fața lor, iar Eric vine cu mașina de gunoi să le ridice.
Care este activitatea sau jocul pe care il face copilul tău singur să poți găsi ceva timp pentru tine?
Ar fi în continuare joaca cu mașinile de gunoi, sau cu șinele de tren. În funcție de moment se joacă singur și cu bucătaria lui, în timp ce eu sunt în bucatăria mare și lucrăm în tandem, dar de cele mai multe ori timpul e scurt și varianta cea mai bună este să îl integrez în activitatea pe care o fac eu.
Timpul pentru mine e la somnul lui sau cand se joaca cu tatăl lui.
Care sunt câteva din cărțile pe care le citești cu drag cu copilul tău? Citiți ca parte din ritualul de somn?
Da, citim ca parte a ritualului de somn, dar și pe timpul zilei. Sunt multe cărți care îmi plac, dar preferatele sunt "Zog", "Cei cinci urâți", "Melcul și balena" (de Julia Donaldson). Îmi iau rolul foarte în serios, pe voci, cu cântecel, dacă e cazul.
Îmi mai place "Am scos luna la plimbare". E una dintre primele cărți pe care i le-am citit când avea abia cateva luni și de fiecare dată îmi aduc aminte de el mic și de mine mamă mică ☺️.
Fiecare carte și-a avut rolul său la momentul respectiv.
Am observat că îi transmit bucuria unei cărți din modul în care i-o citesc. Dacă e vreuna care nu îmi surâde, nici el nu mi-o mai cere a doua oară.
Care sunt cărțile care simți că te-au inspirat ca părinte?
Puncte de cotitură ( T. Berry Brazelton) a fost ca o fițuică în primele luni pentru a înțelege ce se întâmplă cu copilul. Ce învață, ce nevoi are și așa mai departe. Trecea o lună, citeam ce se va întâmpla luna viitoare ca să nu mă ia prin surprindere.
Creierul copilului tau (D. Siegel) m-a ajutat la creșterea empatiei și a dorintei mele de a-l cunoaște pe el. De acolo mi-a rămas asta: când ne revedem după o perioadă mai lungă de timp (a fost la grădiniță, sau am plecat eu de acasă) îl întreb cum a fost, cu cine s-a jucat, ce nu i-a plăcut și încerc sa modelez și eu același lucru. O sinteză a bucății de timp în care nu ne-am vazut. Ne ajută la conectare și introspecție. Îi zic "am fost și eu la serviciu azi și mi-a fost tare greu în situația X. Am încercat să fac lucrul Y. M-am înțeles tare bine cu persoana Z" ca să fim curioși unul despre celălalt și să nu se rezume la "cum a fost azi? - Bine".
Copilul tău. Părinții tăi. Tu (Ioana Chicet-Macoveiciuc). Aici mi-am dat seama că nu sunt singură, că sunt greutăți la fiecare mamă și că au fost și la mama mea, dar aparțin unui grup.
Mai am o mulțime pe care le-am cumpărat, dar n-am apucat să le deschid. Ar fi bun un serviciu de cărți audio pentru părinți obosiți.
Aveti seara de jocuri în familie? Care sunt cele mai distractive jocuri pe care le-ați jucat?
Seara de obicei, continuam jocurile de peste zi sau altele pe care le alege el. Ca joc de familie ne place “Prima mea livadă” de la HABA. Eric e tare amuzat atunci când cioara reușește să ne mănânce fructele.
Altfel, când ne adunăm toți trei pe covor, ne jucăm cu trenul cel mai des, Lego sau plăcuțe magnetice.
Ai un joc care știi că îi va consuma energia celui mic și vă avea parte de un somn "neîntors"?
De obicei joaca afară îl obosește un pic mai mult, însă doarme la fel și cu jocurile din casă.
Ce jocuri vă jucați când ieșiți în natură?
Observăm mediul și căutăm diverse frunze sau conuri, ne ascundem după copaci.
Practic facem zoom in pe natură. E bucuros dacă găsim buburuze sau alte vietăți. Miroase florile dacă le întâlnim. Improvizăm de obicei în funcție de ce ne oferă natura: poate o baltă cu pietre, poate niște bețe.
Când iesim undeva unde e pământ, luăm si o basculantă.
Ai folosit vreodată jucăriile pentru a-l ajuta pe copilul tău să navigheze anumite sentimente? Ce a funcționat la voi?
Avem o carte pop-up foarte atractivă cu Monstrulețul emoțiilor, unde emoțiile sunt colorate și facem referire la ele când vine vreo emoție evidentă pentru el. De exemplu la furie îi aduc aminte că monstrulețul furios e roșu și îi vine să țipe și să izbească, așa cum face el.
Abia aștept să ne extindem în zona asta. Eu am fost destul de deconectată de emoțiile mele până de curând. Aș vrea ca Eric să fie conștient de ele și să aibă uneltele să le gestioneze, nu să le inhibe.
Care crezi că este relația instinct - educație în rolul de părinte?
Cred că e o discuție lungă pe acest subiect. Eu, de exemplu, am învățat greu să-mi ascult instinctul și să am încredere în el. A fost mereu acolo, dar până să îl pot asculta, a durat ceva vreme. Am reușit cu terapie, cărți și feed-back de la copil. Instinctul parental și educația pe care o oferă părinții merg una lângă alta și nu pot exista una fără cealaltă. Acum nu aș putea să-mi educ copilul fără să am încredere în mine că îi livrez conținut de calitate (fie că îi cumpăr cărți, jocuri sau îi propun diverse activități).
Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit ca părinte? Dar cel mai amuzant?
Cel mai bun sfat pe care l-am interiorizat eu e că sunt cea mai bună mamă pentru copilul meu și că nu trebuie să fiu perfectă. Amuzantele intră la categoria aceea clasică: lasă-l să plângă să facă plămâni.
Ce activități sau jocuri folosești pentru a-i cultiva independența copilului?
Îi dau mereu de ales: ce vrei să mănânci? Banane sau orez? (aici e o bătălie pentru noi pentru că mănâncă foarte puține alimente), cu ce vrei să te îmbraci? Cu ce vrei să te joci? Și îi dau de cele mai multe ori opțiuni, ca să simtă că are și el control asupra vieții lui.
Îl incurajez mereu să exploreze și singur. El e destul de lipicios de noi și explorează de la distanță multe. Probabil e o caracteristică a introvertului (asa pare ca s-a evidențiat până acum), pentru că uneori credem că nu observă unele lucruri, dar de fapt știe foarte bine ce s-a întâmplat.
Ce activități sau jocuri folosești pentru a-l învăța pe copil despre responsabilitate?
Îl implic în treburile casnice (pus rufe, vase la spălat, dat cu aspiratorul, strâns jucării). Încerc de multe ori ca atunci când începem un alt joc să îl strângem pe cel anterior. Nu iese mereu, dar suntem pe drumul cel bun.
Cred că e un început și faptul că știe că avem program diferit, el la grădiniță iar noi adulții la serviciu.
Cum îl ajuți pe copilul tău să își crească stima de sine sau iubirea de sine?
Mi-a rămas în minte ce am citit recent: "ce îi spunem copilului, devine vocea lui interioară" Nu stiu cine a spus prima dată asta, dar a povestit un pic și sunnysideup despre asta. Am testat-o și pe noi adulții, când ne raportăm la noi, uneori e vocea unui părinte și de cele mai multe ori e o voce critică.
Așa că facem tot posibilul să îi spunem lui Eric tot ce face bine și să îi lăudăm atât reușitele cât și efortul depus. Îi spunem că ne place de el și că ne place să ne jucăm cu el, nu e o obligație.
Când nu îi iese ceva, îl încurajăm să mai încerce și nu e nicio dramă, dacă desenul nu e perfect sau s-a murdarit din cap până în picioare (chiar încurajăm).
Și noi suntem în plin proces de remodelare psihică și uneori ne vine nouă greu să ne iubim sau să avem stima de sine sus, dar ne îndreptăm încolo și știm care e misiunea noastră.
Cum îi menții activă curiozitatea copilului tău?
Tonul face muzica. Dacă îi prezint ceva cu entuziasm, va fi curios și el de acel lucru.
Cum îl înveți pe copilul tău să învețe cu drag?
Nu stiu cât îi e de drag acum, dar folosim mereu materiale de calitate și intuitive. De exemplu, la cărțile mai sus menționate sunt caiete de activități potrivite vârstei lui. Au abțibilduri pe care le lipește să completeze o imagine, să găsească umbra sau să decoreze un obiect. Facem doar atât cât este dispus el, poate o pagină azi, poate două mâine sau uneori nu ne atingem o lună de acel caiet.
Îl las sa descopere în ritmul lui. De exemplu a fost interesat de litere. M-a tot pus să îi citesc până când reușea să recunoască toate literele dintr-un cuvânt cu 7 litere. Dar nu vreau sa grăbesc acest proces, așa că atunci când vrea să citească îi arăt literele, altfel nu îl stresez.
Îmi place să integrez conținuturile învățării în mai multe activități. Nu e un secret că îmi plac cărțile. Pe baza lor pornesc multe activități de ale noastre. Ultima este pe seama cărții "Girafele nu știu să danseze". După ce am lecturat-o de cateva ori, am dansat împreună toate dansurile menționate în carte. A fost super distractiv și eu am făcut mai multă mișcare (win-win). Apoi am levat conținutul cărții de "Cei cinci urâți" pe care am citit-o mai demult. Am recunoscut niște animale africane care se aflau în ambele cărți.
Mai încolo nu știu cum o fi, dar deocamdată mă ghidează el în cât și unde, ca oricum la el învățarea e continuă acum. Eu doar profit de oportunitățile ce apar din mers.
Cum a fost pentru copilul tău intrarea în colectivitate și ce crezi că te-a ajutat cel mai mult în acest proces? Ai folosit vreun joc de rol care să te ajute în perioada aceasta?
A fost apogeul anxietății mele. Are mai puțin de un an de grădiniță, așa că îmi amintesc bine. Cu câteva luni înainte am început să citim cărți despre copiii care merg la grădiniță. Am gasit-o și pe "Franklin merge la școală" și am înlocuit cuvântul școală cu grădiniță. Partea bună e că acea carte are un autobuz galben de care era fascinat și a vrut s-o citim de foarte multe ori. În timpul ăsta îi povesteam că va merge și el. Când am aflat grădinița și treceam pe acolo îi reaminteam.
Apoi m-a surprins și s-a adaptat foarte repede, într-o săptămână. Totuși mi-am pus foarte des problema că poate sărăcuțul s-a forțat să nu mai plângă și și-a refulat emoțiile, dar pare să fie bine.
Daca ati indragit-o pe Alina la fel de mult pe cat o indragim noi, puteti urmari pagina de Instagram Soricel de biblioteca
